Introducere în yoga
Yoga este transliterarea cuvântului „yoga”, care înseamnă „jug”, referindu-se la utilizarea unui jug pentru unelte agricole pentru a conecta două vaci împreună pentru a ara pământul și pentru a mâna sclavii și caii. Când două vaci sunt conectate cu un jug pentru a ara pământul, ele trebuie să se miște la unison și să fie armonioase și unite, altfel nu vor putea lucra. Înseamnă „conectare, combinare, armonie” și mai târziu este extinsă la „o metodă de conectare și extindere a spiritualității”, adică de a concentra atenția oamenilor și de a o ghida, utiliza și implementa.
Cu mii de ani în urmă, în India, în căutarea celei mai înalte stări de armonie dintre om și natură, călugării trăiau adesea în izolare în pădurea primordială și meditau. După o lungă perioadă de viață simplă, călugării au înțeles multe legi ale naturii observând organismele și apoi au aplicat legile supraviețuirii organismelor la oameni, simțind treptat schimbările subtile din corp. Drept urmare, oamenii au învățat să comunice cu propriile corpuri și, astfel, au învățat să-și exploreze corpurile și au început să-și mențină și să-și regleze sănătatea, precum și instinctul de a vindeca bolile și durerea. După mii de ani de cercetare și sintetizare, s-a dezvoltat treptat un set de sisteme de sănătate și fitness complete, precise și practice din punct de vedere teoretic, și anume yoga.
Imagini cu juguri moderne
Yoga, care a devenit populară și în vogă în multe părți ale lumii în ultimii ani, nu este doar un exercițiu de fitness popular sau la modă. Yoga este o metodă foarte veche de practicare a cunoașterii energiei, care combină filosofia, știința și arta. Fundamentul yoga este construit pe filosofia indiană antică. Timp de mii de ani, preceptele psihologice, fiziologice și spirituale au devenit o parte importantă a culturii indiene. Credincioșii antici în yoga au dezvoltat sistemul yoga deoarece credeau cu tărie că prin exercitarea corpului și reglarea respirației, își pot controla mintea și emoțiile și își pot menține un corp sănătos pentru totdeauna.
Scopul yoga este de a atinge armonia dintre corp, minte și natură, astfel încât să se dezvolte potențialul uman, înțelepciunea și spiritualitatea. Simplu spus, yoga este o mișcare dinamică fiziologică și o practică spirituală, precum și o filozofie de viață aplicată în viața de zi cu zi. Scopul practicii yoga este de a obține o bună înțelegere și reglare a propriei minți și de a ne familiariza și stăpâni simțurile fizice.
Originile Yoga
Originea yoga poate fi urmărită până în civilizația indiană antică. În India antică, acum 5.000 de ani, era numită „comoara lumii”. Are o puternică tendință spre gândirea mistică, iar cea mai mare parte a acesteia este transmisă de la maestru la discipol sub formă de formule orale. Primii yoghini erau cu toții oameni de știință inteligenți care au provocat natura tot anul la poalele Himalayei acoperite de zăpadă. Pentru a trăi o viață lungă și sănătoasă, trebuie să înfrunți „boala”, „moartea”, „trupul”, „sufletul” și relația dintre om și univers. Acestea sunt problemele pe care yoghinii le-au studiat de secole.
Yoga își are originea în poalele Himalayei din nordul Indiei. Cercetătorii contemporani în filosofie și specialiștii în yoga, bazați pe cercetări și legende, au imaginat și descris originea yoga: Pe o parte a Himalayei, există un Munte Sfânt Mamă, înalt de 8.000 de metri, unde există mulți pustnici care practică meditația și greutățile, iar mulți dintre ei devin sfinți. Drept urmare, unii oameni au început să-i invidieze și să-i urmeze. Acești sfinți au transmis metodele secrete de practică adepților lor sub formă de formule orale, iar aceștia au fost primii yoghini. Când practicanții yoga indieni din vechime își exersau corpul și mintea în natură, au descoperit accidental că diverse animale și plante se nășteau cu modalități de a se vindeca, relaxa, dormi sau rămâne treji și că se puteau recupera în mod natural fără niciun tratament atunci când erau bolnavi.
Au observat cu atenție animalele pentru a vedea cum se adaptează la viața naturală, cum respirau, mâncau, excretau, se odihneau, dormeau și depășeau eficient bolile. Au observat, imitat și experimentat personal posturile animalelor, combinate cu structura corpului uman și diverse sisteme, și au creat o serie de sisteme de exerciții benefice pentru corp și minte, adică asane. În același timp, au analizat modul în care spiritul afectează sănătatea, au explorat mijloace de control al minții și au căutat modalități de a atinge armonia dintre corp, minte și natură, dezvoltând astfel potențialul uman, înțelepciunea și spiritualitatea. Aceasta este originea meditației yoga. După mai bine de 5.000 de ani de practică, metodele de vindecare predate prin yoga au beneficiat generații întregi de oameni.
La început, yoghinii practicau în peșteri și păduri dese din Himalaya, apoi s-au extins la temple și case de la țară. Când yoghinii ating cel mai profund nivel în meditația profundă, ei vor realiza combinarea conștiinței individuale și a conștiinței cosmice, vor trezi energia latentă interioară și vor dobândi iluminarea și cea mai mare plăcere, oferind astfel yoga o vitalitate și o atracție puternice și răspândindu-se treptat printre oamenii obișnuiți din India.
În jurul anului 300 î.Hr., marele înțelept indian Patanjali a creat Yoga Sutrele, pe baza cărora s-a format cu adevărat yoga indiană, iar practica yoga a fost definită oficial ca un sistem cu opt membre. Patanjali este un sfânt care are o mare semnificație pentru yoga. El a scris Yoga Sutrele, care au oferit toate teoriile și cunoștințele despre yoga. În această lucrare, yoga a format pentru prima dată un sistem complet. Patanjali este venerat ca fondatorul yoga indiene.
Arheologii au descoperit o ceramică bine conservată în bazinul fluviului Indus, pe care este reprezentată o figură yoga meditând. Această ceramică are o vechime de cel puțin 5.000 de ani, ceea ce arată că istoria yoga poate fi urmărită până într-o perioadă și mai veche.
Perioada proto-vedică vedică
Perioada primitivă
Din 5000 î.Hr. până în 3000 î.Hr., practicanții indieni au învățat practica yoga de la animalele din pădurea primordială. În Valea Wutong, aceasta a fost transmisă în principal în secret. După 1.000 de ani de evoluție, existau puține înregistrări scrise, iar aceasta a apărut sub forma meditației, contemplării și ascetismului. Yoga din acea vreme se numea Yoga Tantrică. În perioada fără înregistrări scrise, yoga s-a dezvoltat treptat dintr-o gândire filosofică primitivă într-o metodă de practică, printre care meditația, contemplarea și ascetismul erau centrul practicii yoga. În perioada civilizației Indus, un grup de indigeni din subcontinentul indian au rătăcit pe Pământ. Totul le oferea o inspirație infinită. Ei țineau ceremonii complexe și solemne și se închinau zeilor pentru a întreba despre adevărul vieții. Cultul puterii sexuale, al abilităților speciale și al longevității sunt caracteristicile Yoga Tantrică. Yoga, în sensul tradițional, este o practică pentru sufletul interior. Dezvoltarea yoga a fost întotdeauna însoțită de evoluția istorică a religiilor indiene. Conotația yoga a fost dezvoltată și îmbogățită continuu odată cu dezvoltarea istoriei.
Perioada vedică
Conceptul inițial de yoga a apărut în secolul al XV-lea î.Hr. până în secolul al VIII-lea î.Hr. Invazia arienilor nomazi a exacerbat declinul civilizației indigene din India și a adus cultura brahmană. Conceptul de yoga a fost propus pentru prima dată în clasica religioasă „Vede”, care definea yoga ca „reținere” sau „disciplină”, dar fără posturi. În ultima sa clasică, yoga era folosită ca metodă de auto-reținere și includea și un anumit conținut de control al respirației. La acea vreme, a fost creată de preoții care credeau în Dumnezeu pentru o mai bună intonare. Scopul practicii yoga vedice a început să treacă de la o practică bazată în principal pe practică fizică pentru a atinge auto-eliberarea la înălțimea filozofică religioasă a realizării unității dintre Brahman și Atman.
Preclasic
Yoga devine o modalitate de practică spirituală
În secolul al VI-lea î.Hr., doi mari oameni s-au născut în India. Unul este cunoscutul Buddha, iar celălalt este Mahavira, fondatorul sectei tradiționale Jain din India. Învățăturile lui Buddha pot fi rezumate ca „Cele Patru Adevăruri Nobile: suferința, originea, încetarea și calea”. Ambele sisteme ale învățăturilor lui Buddha sunt cunoscute pe scară largă în întreaga lume. Unul se numește „Vipassana”, iar celălalt se numește „Samapatti”, care include celebra „Anapanasati”. În plus, Buddha a stabilit un cadru de bază pentru practica spirituală numită „Calea Octuple”, în care „traiul corect” și „efortul corect” sunt mai mult sau mai puțin similare cu preceptele și diligența din Raja Yoga.
Statuia lui Mahavira, fondatorul jainismului în India
Budismul a fost foarte popular în timpurile antice, iar metodele de practică budistă bazate pe meditație s-au răspândit în cea mai mare parte a Asiei. Meditația budistă nu se limita la anumiți călugări și asceți (Sadhus), ci era practicată și de mulți laici. Datorită răspândirii pe scară largă a budismului, meditația a devenit populară în India continentală. Mai târziu, de la sfârșitul secolului al X-lea până la începutul secolului al XIII-lea, musulmanii turci din Asia Centrală au invadat India și s-au stabilit acolo. Aceștia au dat o lovitură grea budismului și i-au forțat pe indieni să se convertească la islam prin violență și mijloace economice. Până la începutul secolului al XIII-lea, budismul era pe cale de dispariție în India. Cu toate acestea, în China, Japonia, Coreea de Sud și țările din Asia de Sud-Est, tradiția meditației budiste a fost păstrată și dezvoltată.
În secolul al VI-lea î.Hr., Buddha a introdus (Vipassana), care a dispărut în India în secolul al XIII-lea. Musulmanii au invadat și au impus Islamul. În secolele al VIII-lea - al V-lea î.Hr., în Upanișadele religioase clasice, nu există nicio asană, care se referă la o metodă de practică generală ce poate scăpa complet de durere. Există două școli de yoga populare, și anume: karma yoga și jnana yoga. Karma yoga pune accentul pe ritualurile religioase, în timp ce jnana yoga se concentrează pe studiul și înțelegerea scripturilor religioase. Ambele metode de practică pot permite oamenilor să atingă în cele din urmă starea de eliberare.
Perioada clasică
Secolul al V-lea î.Hr. - secolul al II-lea d.Hr.: Apar importante clasice ale yoga
De la înregistrarea generală a Vedelor în anul 1500 î.Hr., la înregistrarea clară a yoga în Upanishade, până la apariția Bhagavad Gitei, s-a desăvârșit unificarea practicii yoga și a filosofiei Vedanta, care vorbea în principal despre diverse modalități de comunicare cu divinul, iar conținutul său includea Raja Yoga, Bhakti Yoga, Karma Yoga și Jnana Yoga. Aceasta a transformat yoga, o practică spirituală populară, într-o practică ortodoxă, de la accentuarea practicii la coexistența comportamentului, credinței și cunoașterii.
În jurul anului 300 î.Hr., înțeleptul indian Patanjali a creat Yoga Sutrele, pe baza cărora s-a format cu adevărat yoga indiană, iar practica yoga a fost definită oficial ca un sistem cu opt membre. Patanjali este venerat ca fondatorul yoga. Yoga Sutrele vorbesc despre atingerea unei stări de echilibru între corp, minte și spirit prin purificare spirituală și definesc yoga ca o modalitate de practică ce suprimă nestatornicia minții. Adică: punctul culminant al gândirii Samkhya și al teoriei practice a școlii Yoga, respectarea strictă a metodei cu opt membre pentru a atinge eliberarea și a reveni la adevăratul sine. Metoda cu opt membre este: „Opt pași pentru a practica yoga; autodisciplină, diligență, meditație, respirație, controlul simțurilor, perseverență, meditație și samadhi.” Este centrul Raja Yoga și o modalitate de a atinge iluminarea.
Post-clasic
Secolele al II-lea d.Hr. - al XIX-lea d.Hr.: Yoga modernă a înflorit
Tantra, religia ezoterică ce are o influență profundă asupra yoga modernă, consideră că libertatea supremă poate fi obținută doar prin ascetism strict și meditație și că libertatea poate fi obținută în cele din urmă prin venerarea zeiței. Ei cred că totul are relativitate și dualitate (bine și rău, cald și rece, yin și yang), iar singura modalitate de a scăpa de durere este conectarea și integrarea întregii relativități și dualități în corp. Patanjali - deși a subliniat necesitatea exercițiilor fizice și a purificării, el credea și că corpul uman este impur. Un yoghin cu adevărat iluminat va încerca să scape de compania mulțimii pentru a evita să fie poluat. Cu toate acestea, școala de yoga (Tantra) apreciază foarte mult corpul uman, crede că Lordul Shiva există în corpul uman și consideră că originea tuturor lucrurilor din natură este puterea sexuală, care se află sub coloana vertebrală. Lumea nu este o iluzie, ci o dovadă a divinității. Oamenii se pot apropia de divinitate prin experiența lor cu lumea. Ei preferă să combine energia masculină și feminină într-un mod simbolic. Se bazează pe posturi dificile de yoga pentru a trezi puterea feminină din corp, a o extrage din corp și apoi a o combina cu puterea masculină situată în creștetul capului. Respectă femeile mai mult decât orice yoghin.
După Yoga Sutre, este yoga post-clasică. Aceasta include în principal Yoga Upanishad-urile, Tantra și Hatha Yoga. Există 21 de Yoga Upanishad-uri. În aceste Upanishade, cunoașterea pură, raționamentul și chiar meditația nu sunt singurele modalități de a atinge eliberarea. Toate acestea necesită atingerea stării de unitate dintre Brahman și Atman prin transformare fiziologică și experiență spirituală cauzată de tehnici de practică ascetică. Prin urmare, dietele, abstinența, asanele, cele șapte chakre etc., combinate cu mantre, antrenament mână-corp...
Epoca modernă
Yoga s-a dezvoltat până la punctul în care a devenit o metodă larg răspândită de exerciții fizice și mentale în întreaga lume. S-a răspândit din India în Europa, America, Asia-Pacific, Africa etc. și este foarte respectată pentru efectele sale evidente asupra ameliorării stresului psihologic și a îngrijirii sănătății fiziologice. În același timp, diverse metode de yoga au evoluat continuu, cum ar fi yoga fierbinte, hatha yoga, yoga fierbinte, yoga pentru sănătate etc., precum și unele științe ale managementului yoga. În timpurile moderne, există și unele figuri importante ale yoga cu o influență largă, precum Iyengar, Swami Ramdev, Zhang Huilan etc. Este incontestabil faptul că yoga, o practică îndelungată, va atrage tot mai multă atenție din partea oamenilor din toate categoriile sociale.
Dacă aveți întrebări sau doriți să aflați mai multe,vă rugăm să ne contactați
Data publicării: 25 decembrie 2024
